Capitolul 91

 

Un literat trebuie să fie sincer, cinstit, neîmpăcat şi talentat. Numai astfel el poate scrie credibil despre sine, despre timpul său.

 

Jurnalistica, în prezent, precum şi  o sută de ani în urmă, poate pretinde la titlul de formă literară superioară. Marii creatori cunosc acest lucru. Epoca post-socialistă nu are literaţi-autori de romane valoroase de ficţiune artistică, în care epoca ar fi fost reflectată cinstit şi neîmpăcat, cum a reflectat Dickens, în minunatele sale romane despre realităţile sălbatice, inumane, inechitabile instalate în Anglia  după revoluţia industrială.

 

Greşelile de judecată pot proveni atât din defectele aptitudinii analitice, din informaţia insuficientă sau deformată de manipulaţiile mediatice, cât şi din tendinţa de slujire dezinteresată binelui uman şi social. Intenţiile lăudabile pot avea consecinţe neaşteptat de neplăcute.

 

Ajunge să ne uităm creduli în gura mincinoşilor! Pentru ieşirea din nevoi, este necesară trezirea prealabilă a propriei raţiuni.

 

Decembrie 2012. În Italia, ţară de mâna a doua din Uniunea Europeană, au loc proteste de stradă în legătură cu decizia guvernului italian de tăia  bugetul sănătăţii cu 1,25 miliarde de de euro. Măsură de combatere a crizei capitalismului. Pentru resuscitarea capitalismului beteag, trebuie plătit cu sănătatea poporului.

 

Norvegia a respins în două rânduri propunerea de a intra în Uniunea Europeană. Apropo. Norvegienii nu sunt afectaţi de criza mondială a capitalismului! Ei nu ştiu de dictatul Băncii Mondiale şi al Fondului Monetar Internaţional!

Noi suntem vrăjiţi cu minciunile despre consecinţele de rai ale intrării în UE.

 

După nivelul dezvoltării economice și al bunăstării, în UE există o stratificare a țărilor-membre. Ca  pe o corabie. Trei categorii: țări de pe puntea de sus, de pe puntea a doua, din cală. Sus se află Marea Britanie, Germania, Franța și încă câteva… Pe puntea a doua: Italia, Spania, Portugalia…În cală: Grecia, România…

 

Unde va fi plasată  cea mai săracă țară din Europa – R.Moldova, dacă va fi luată în UE? Nu e greu de prognozat… Cineva  visează că vom fi plasați pe puntea întâia. Nu. Vom fi puși În cală. Acolo ar putea să pice și alte țări, mai prospere decât Țările Române, dar înglodate în datorii la cămătarii lumii.

 

Ce înseamnă a fi socialist? E un termen polisemantic, la noi înţeles fiind doar într-un singur sens – de comunist diluat. Noţiunea este compromisă de legătura liderilor socialiști răsăriteni cu interesele imperiale moscovite. Ştie multă lume despre socialiştii menşevici, narodnici ? Despre socialiştii, spanioli, armeni nelegați de interesele Kremlinului? 

 

Un  punct de vedere: autodefinirea conştiinţei politice socialiste poate fi exprimată  prin ideea definitorie a recunoaşterii primordialităţii libertăţii ca premisă indispensabilă a echităţii sociale. Alt punct de vedere: mai întâi echitatea de instalat, apoi liberatea.

 

Practica comuniştilor sovietici era  construită așa – mai întâi echitatea, apoi –libertatea. Dar … până trebăluiaiu cu instalarea echitatății, dominanţii sovietici iudei şi ruşi cam neglijau  libertatea supuşilor. De ce? O temă de studiu: ”Între libertate și echitate”.

 

În genere, ce înseamnă libertatea? Un genial gânditor, Sen-Simon  definea libertatea ca posibilitate neîngrădită de dezvoltare a tuturor aptitudinilor utile bunăstării materiale şi spirituale a întregii societăţi.

 

Mai există ideea anarhistă despre libertate, concepția liberală.

 

La noi,  libertatea samavolnică liberală anarhizantă a produs dezlănțuirea aptitudinilor dăunătoare societății noastre – a lăcomiei, tâlhăriilor guvernanților, ipocriziei, cinismului, ignorării trebuințelor majorității populației – denotă lipsa libertății reale. Nu avem nici libertate adevărată, nici echitate.

 

Totuși, cu ce de început refacerea acestei societăți crude și nedrepte?

 

De început reforma radicală cu slobozenia? Păi, după doborârea socialismului din Europa, s-a dat libertate liberală multă De ea  au profitat preponderent păturile antinaționale, tâlharii, mafia, alogenii. Inechitatea socială e în creștere. Pare straniu: pe de o parte – sărăcirea și emigrarea populației, pe de alta – creșterea numărului milionarilor.

 

Altă cale de refacere: de început cu instalarea echității sociale. Ar fi în concordanță cu esența valorică a creștinismului, care afirmă că toătă îvățătura creștină poate fi rezumată astfel: Echitate, Milostenie, Credinciozitate (Matei, 23:23).
(Va urma)

Despre admin