Capitolul 93 

 

Iată patru replici (la adresa vrăjmaşilor străini) ale eroului  Mircea cel Bătrân, din filmul lui S.Nicolaescu Mircea (1989), pronunţate cu voce bărbătească, ce nu admite discuţie sau compromis:

Nu e bine să poftească ce nu e  a lor!

Avem Ţara asta în păstrare!

Cei, care supun Ţara străinilor, nu trebuie cruţaţi!

Şă-şi poarte grija lor, nu a noastră!

 

Toate aceste replici pot fi utilizate ca principii şi în prezent. Acum, în locul Porţii otomane e Poarta apuseană… Lupta pentru unitatea, independenţa şi suveranitatea românilor continuă.

 

Faţa lui S.Nicolaescu din ultimii ani avea expresia unei depresii crispate –  depresii parțial  dominate volitiv. El a dorit ca după moarte să fie incinerat…

 

Unele personalităţi din lumea literelor, precum Igor Crețu, neavând ştanţa personalităţii suficient de definită ori afectate de stări obsesive, se ascund după creaţia altor literaţi, perfecţionându-şi mereu instrumentele exprimării literare, contopindu-şi Eul cu acestea şi atingând, în traducerea operelor străine, înălţimi artistice remarcabile. Ei  evită interviurile, luările tranşante de atitudine civică. Perfecţionarea repetată a traducerilor s-ar vrea echivalată   cu perfecţionarea propriei personalităţi. Totuşi, în pofida recunoaşterii măiestriei lor artistice, aceste persoane şi la bătrâneţe simt necesitatea ascunderii după peretele creaţiei. 

 

Rolul traducerilor. După Cel de Al Doilea Război Mondial, în edituri și redacţiile din  Moldova de Est nu ajungeau cadre literare calificate. Vorbirea curentă şi scriiturile autohtone erau de o calitate inferioară. Se producea politica guvernamentală imperială de creare a falselor argumente în favoarea minciunii existenţei a „două limbi-două popoare”. Se frâna restabilirea nivelului antebelic al limbii române, impunându-se deteriorări primitive. Nu cumva să se vorbească româneşte!

 

Traducerile „în moldoveneşte” din clasicii literaturii universale, în primul rând, ai literaturii ruse, au avut două efecte favorabile: culturalizarea cititorilor şi culturalizarea ziariştilor – şi a scriitorilor începători. Intrarea cărţilor scriitorilor români de peste Prut fiind blocată.  

 

Erau admise doar cărţile lui Mihail Sadoveanu, aflat în graţiile puterii de la Bucureşti şi de la Moscova. Oamenii stăpânirii insistau morţiş ca transcrierea cu litere kirilice a romanului „Mitrea Cocor” al lui M,Sadoveanu să fie prezentată ca o traducere în moldoveneşte. Pentru „traducere” se ofereau onorarii grase. Igor Creţu, care a transcris romanul cu litere kirilice şi a „moldovenizat” unele cuvinte din text, refuzase să semneze „traducere din română” şi a refuzat să ia onorariul. Scandalul a fost stins astfel: M.Sadoveanu a telefonat despre măgăriile de la Chişinău (în Moldova sovietică pe mine, moldovean din România, vor să mă traducă în moldoveneşte!) unei persoane influente de la Moscova, iar moscovitul i-a strunit pe respectivii slujnici chişinăuieni. Menţionarea ”traducerii” a fost suspendată.

 

Benefice pentru literatura şi cultura din Moldova de Est au fost reforma oficială a ortografiei (1957) şi perfecţionarea scriitorilor moldoveni la Cursurile Literare Superioare de pe lângă Institutul de Literatură „M.Gorki” din Moscova. Cazaţi în acareturile refăcute, în care clasicul lieraturii ruse, Alexandr Herzen îşi ţinea cândva trăsurile, scriitorii aveau posibilitatea şlefuirii măiestriei literare. Au absolvit acele cursuri Ion Druţă,  Igor Creţu, Ion C.Ciobanu…

 

Cine a zis primul „limba română”? Se presupune că acesta a fost boierul moldovean Mihalache Sturdza (viitorul domnitor).

 

Înainte vreme, ţăranii noştri erau împărţiţi în trei categorii: fruntaşi, mijlocaşi şi codaşi. Boierimea era clasificată  în trei clanuri: boierii mari, boierii de rangul doilea şi boierii de rangul treilea.

 

Mihalache Sturdza facea parte din marii boieri moldoveni. Marii boieri erau de două tipuri: 1. naţionalişti, 2.filo-străini, cosmopoliţi.

 

Actualmente, la noi s-a format, prin tâlhării,  un fel de clasă boierească: tâlharii boieriţi. Ei stăpânesc.  Este  cumva vreun  naţionalist în această tagmă?

 

Fac parte din naţiune tâlharii boieriţi? La 1821, remarcabilul Tudor Vladimirescu excludea jefuitorii din noţiunea de patrie: „…patria se cheamă norodul, iară nu Tagma jefuitorilor…”. Urmând logica acestui luptător pentru  cauzele socială şi naţională, suntem îndreptăţiţi să exludem tâlharii boieriţi din cadrul naţiunii, din cadrul Patriei!

(Va urma)

 

Despre admin