Despre V.Pastuh-Cubolteanu, pictorul

Recent, dintr-un material  al  ziaristului Victor Ladaniuc, am aflat că omul de cultură, medicul, pedagogul, istoriograful și publicistul,  Vitalie Vastuh-Cubolteanu pictează. Am vrut să știm mai multe despre  această activitate.

V.Pastuh-Cubolteanu e un autodidact, școlit în pinacotecile Uniunii Sovietice, zile întregi petrecând în Galeria Tretyakov, Muzeul de Arte Frumoase Pușkin din Moscova, Ermitaj, Muzeul Rus din Leningrad, Galeria de Artă din Erevan, Muzeul M.Saryan, Muzeul de Artă Occientală din Odesa, Muzeul de Artă Rusească din Odesa, Muzeul de artă Occidentală din Kiev, Muzeul de Artă Rusească din Kiev, Muzel de Artă din Kazan, Muzeul de Artă din Minsc, Muzeul de Artă din Chișinău. A absolvit a doua facultate – ”Istoria artelor și a esteticii” la o Universitate serală (1977-1979) susținând o teză de licență cu tema ”Rădăcinile Renașterii italiene” .

Din anul 1979, pictează în ulei portrete și peisaje. Prima expoziție, la care a participat , prin 1985, în pavilionul ”Creații populare” de la Expoziția Realizărilor Naționale din Moldova. A dat 4 lucrări: ”Portretul poetului Gr.Vieru”, ”Portretul pictorului G.Sainciuc”, ”Portretul graficianului E.Childescu” și ”Portret de familie”. Ultimul  – potret de grup, reprezenta o pereche de tineri ținând pe brațe un copilaș, a dispărut, fiind ciordit. Autorul a fost nevoit să se consoleze cu gândul că, posibil, acea lucrare a sa a fost o realizare națională (și de aceea a fost furată!).

La 1995, în ajunul zilei de naștere, cu sprijinul pictorul de biserici Ioan Preotu și al neobositului părinte Vasilică din Târgu-Neamț, V.Pastuh-Cubolteanu a avut o expoziție personală în incinta casei de cultură ”Ion Creangă”. Vreo 20 de lucrări. La vernisaj, au vorbit directorul casei de cultură, dna Dorina Apetroiae, preoți, pictori, un critic de artă de la Piatra Neamț, un profesor de la Liceul ”Ștefan cel Mare” și altă lume bună din târg.

La 1997, directorului Casei de creație populară din Chișinău, dlui Tudor Colac, i se ceru  să trimită urgent la Iași, pentru expoziția ce urma să se  deschidă, lucrări ale pictorilor de artă naivă din R.Moldova – să fie reprezentate toate zonele culturale românești. Fiindcă T.Colac nu avea la dispoziție lurări de acest gen, îl rugă pe V.Pastuh-Cubolteanu să dea urgent câteva picturi. Acela îi răspunse că lucrărie sale sunt în stil profesionist, nu în stil naiv. T.Colac: măcar în stil cubist abstracționist, că nu am alte candidaturi. Astfel, câteva lucrări ale lui V.Pastih-Cubolteanu au fost expuse, timp de o lună, într-o sală de lângă Primăria Iașului. La vernisaj, un reporter de la Radio-Iași, luând interviu lui V.Pastuh-Cubolteanu, îi zise: ”Maestre, dar lucrările dvs sunt în stil profesioni-i-i-ist…”. Reporterii ieșeni, totuși, au cunoștințe de artă plastică… Maestrul nostru răspunse că, de, fac ce pot…

În atelierul său de pe str. Dimo,  Gleb Sainciuc a apreciat astfel cele trei portete: ”Dumneata, domnule doctor, ai un simț al compoziției mai elaborat, decât la mulți  pictori de profesie – absolvenți ai școlii de arte”.  Exista o problemă ce nu ținea de artă: căratul unui sac de ciment de la atelier până la domiciliul lui G.Sainciuc, din partea de jos a Chișinăului.  Soluția: V.Pastuh-Cubolteanu, ca hamal benevol  luă tobultocul mare de ciment, necesar lui  G.Sainciuc pentru reparația casei parintești, iar stăpânul atelierului luă portetele legate cu funioară. După  ani de zile, arătând cunoscuților  portretul lui G.Sainciuc, V.Pastuh-Cubolteanu adaugă: acest portret a fost dus în mâna proprie, câțiva kilometri, de către marele pictor Gleb Sainciuc.

În anul 1995, V.Pastuh-Cubolteanu a vrut să-i dăruiască lui Gr.Vieru portretul acestuia și convenise să se întâlnească în redacția ziarului ”Literatura și arta”. La vederea lucrării, secretara redacției, dna Raisa Ciobanu exclamase : ”Acest portret exprimă cel mai deplin esența sufletului  lui Vieru: bunătatea luminoasă!”. Gr.Vieru zise: ”E un portret…deosebit”. Lui N.Dabija îi sclipise ochii. El îi spuse Poetului: ”Domnule Vieru, Dumneavoastră vă vedeți zilnic fața în oglindă, când vă bărbieriți. La ce v-ar mai trebui acest portret? Dață-ni-l în redacție. O să-l admire multă lume”. Gr.Vieru  găsi că redactorul ”LA” are logică… Lucrarea trecu în mâna lui N.Dabija. Apoi fu atârnată în anticameră. Am auzit că N.Dabija se distra uneori, întrebând pe un nou-venit la redacție, care privea portretul lui Gr.Vieru și întreba cine e autorul – Mihai Grecu? – Nu! Igor Vieru? -Nu!  Sainciuc? – Nu!….  ??? Savurând năucirea nou-intratului, N.Dabija răspundea: medicul și publicistul  Vitalie Pastuh-Cubolteanu…

În 2009, la 40 de zile după decesul lui Gr.Vieru, în incinta Uniunii Scriitorilor, a fost organizată pomenirea marelui dispărut. Sala de conferințe era plină,  în centrul scenei –  pe o masă acoperită ardea o lumânare naltă și groasă, în fața mesei –  între buchete de flori portretul lui Gr.Vieru realizat de V.Pastuh-Cubolteanu.

Pictorii cunoscuți din Chișinău îl tot întreabă  pe V.Pastuh-Cubolteanu când va inaugura următoarea expoziție personală? – Iată, să mă eliberez de niște idei care îmi cotropesc sufletul,   să scriu câteva articole, apoi mă voi pregăti pentru expoziția personală. Profesorul universitar I.M.,  cu năduh, dădu din mână:  ideile dumitale nu se mai termină…

TeoDor, FĂCLIA,  2017, 19 mai

 

 

 

 

Despre admin