Adevăratul mare patriot – Nicolae Testemițanu

 Fragment din Memorii, la 90 de ani de la nașterea lui N.Testemițanu

 

Naționalismul ”cu mâini lucrătoare” al marelui patriot, Nicolae Testemițanu. Există două variante de naționalism: unul verbal de conjuctură, altul – ”cu mâini lucrătoare” ( de la sensul indicat de Biblie: ”Dragostea fără fapte este moartă!”). Imposibil să continui memoriile, fără a pomeni  despre chirurgul-traumatolog, marele patriot naționalist, ilustrul om de stat, strălucitul  savant, organizator și reformator al sistemului medical din Republica Sovietică, Socialistă Moldovenească, Nicolae Testemițanu (1927-1986). El s-a născut în comuna Ochiul Alb, județul Bălți, într-o familie numeroasă de țărani mijlocași. Originea țărănească i-a determinat sentimentul de dragoste cu mâini lucrătoare pentru poporul nostru rural.

Presupun că numele de familie îi provine la cuvântul rar testemel, ceea ce în limbaj popular înseamnă tulpan, năframă, băsma – o bucată de pânză colorată și înflorată, cu care își acoperă femeile capul. Cineva din strămoși vindea sau țesea testemele…

El a fost profund nemulțumit de inechitatea strigătoare la cer, în ocrotirea sănătății sătenilor băștinași și a orășenilor – în majortate venetici din primele decenii sovietice . Statistica descoperită de N.Testemițanu arăta: țăranii beneficiază de 5,3 vizite la medic pe an, orășenii – de 13,5 vizite. Majoritatea absolută a medicilor de la noi era constituită din ruși, ucraineni și evrei. Sătenii moldoveni nu înțelegeau rusește, iar rusofonii – nu doreau să învețe limba țăranilor. Moldovan-baran, muly,  precum ne considerau și ne ziceau șovinii.

Despre grija principială a lui N.Testemițanu la selectărea abituriențior pentru Institutul de Medicină din Chișinău mi-a povestit profesorul universitar, Aurel Marinciuc, care ani la rândul a fost în comisia de admitere la medicină. În fiece an, N.Testemițanu instrua membrii comisiei: abiturienții selectați să aibă note mari și purtare bună! Proporția: 70% să fie băștinași, 30% alogeni – proporțional statisticii populației RSSM. Zonele de nord, centru și sudice ale RSSM să fie reprezentate în mod egal. Proporția băieți-fete să fie 1:1. Erau primiți și tineri din Bucovina.

Persoanele social-active din Epoca Socialistă utilizau apartenența la Partidul Comunist ca permis și posibilitate de realizare a scopurilor. Unii, meschini, cu scopuri mercantile – intrau în partid pentru facilitarea carierei  sau aburcarea la privelegii, alții – visători, romantici  și fanatici – intrau în PCUS, pentru a  sluji  țara și poporul. Desigur, N.Testemițanu a fost un membru de partid valoros, înalt apreciat de conducerea de vârf a republicii.

În 1959, chirurgul N.Testemițanu fu numit rector al Institutului de Medicină din Chișinău. Numai după deschiderea Facultății de Farmacie de către N.Testemițanu, institutul se va numi ”de Medicină și Farmacie”. A fost primul rector din băștinașii moldoveni. La avansarea  în postul de ministru al Ocrotirii Sănătății (1963), N.Testemițanu a insistat în instanța superioară de partid ca rector să fie numit Vasile Hristoforovici Anestiadi, grec din Moldova, care părea om de treabă…

Lui N.Testemițanu îi datorăm crearea  facultăților de Stomatologie, Medicină Preventivă, Perfecționare a Medicilor, construirea  căminelor studențești, a sălilor noi de  de studii, a bazei de odihnă  de la Sergheevka pe litoralul Mării Negre, pentru studenți și cadrele didactice.

El a fondat revista ”Ocrotirea sănătății”, fiind și primul ei redactor-șef. A dispus traducerea din limba rusă în limba română/”moldovenească” a celor mai bune manuale pentru medici. Vă aduceți aminte de manualul lui Measnikov ”Boli interne”, de ”Ortopedia și traumatologia ” (1970) lui Novacenko tradusă de candidații în științe medicale I.Marin, P.Pulbere, C.Cozub și M.Corlăteanu? De ”Cartea sănătății”, pentru iluminarea sanitară-medicală a populației moldovenești, scrisă de un colectiv de medici moldoveni? Mama mea o citea cu mult nesaț nu numai pentru conținutul interesant, dar și pentru că unul din autori era fratele ei…

N.Testemițanu a promovat pregătirea cadrelor medicale didactice și științifice din rândul medicilor moldoveni, creșterea numărului cărora avea grijă. A trimis peste 250 de medici moldoveni la specializări și în doctorantură în cele mai prestigioase instituții medicale din Uniunea Sovietică. Unul din primii doi neurochirurgi moldoveni, Ilarion Gorea mi-a povestit cum, în anul 1963, a fost convocat de urgență la Minister. Șeful secției Personal, Gheorghe Balan, din echipa noului ministru, i-a scos repede din cap visul de a se face cardiochirurg, cu o scrisoare-rugăminte de la N.Testemițanu către directorul celebrului Institut de neurochirurgie Burdenko, i-a expediat pe ambii cursanți la Moscova. Specializarea în neurochirurgie a moldovenilor nici nu era prevăzută în planurile ministerului unional! La Moscova plecă și N.Testemițanu, să pună cuvăntul personal, în caz dacă directorul Institutului ”Burdenko” va rămâne surd la rugămintea  scrisă. Directorul s-a dovedit a fi om foarte fin – acceptă pe tinerii noștri, în afara planului de perfecționare, fără a fi nevoie de acordarea audienței lui N.Testemițanu. Convins că medicii moldoveni au fost admiși, N.Testemețeanu  le-a spus: Eu mă întorc la Chișinău, da voi luați seama să învățați cum trebuie, să absolviți frumosc, că de nu – nici nu aveți ce căuta în Moldova!

La 1967, N.Testemițanu a transferat Secția de Neurochirurgie din Spitalul de Psihiatrie de la Costiujeni (condiții și posibilități limitate) în Dispensarul psiho-neurologic de pe str.Korolenko 2, cu condiții normale, cu un număr suficient de paturi.

N.Testemițanu, la 1962 a deschis Catedra de Traumatoligie și Ortopedie, în 1964 a dat în exploatare sediul Spitalului Clinic Republican de Traumatologie, Ortopedie și Protezare, de pe str.Academică 11, situat peste două străzi mai sus de Ministerul Sănătății. Un timp, a fost medic-șef al acestui spital. Făcea operații. Am găsit o poză rară, cu inscripția: ”N.Testemițanu cu prietenii și colegii”. Obiectivul aparatului de fotografiat a suprins, în fața Catedrei de Traumatologie și ortopedie  pe patru medici tineri și unul în etate (de la dreapta la stânga): Nicolae Testemițanu, Petru V. Pulbere, profesorul rus Nicolai Leonidovicy Gladârevski trimis special  de la Moscova la Chișinău, Ion M. Marin, Boris Strelețchi. Alăturez această poză, din anul 1962, cu mențiunea că  I.M.Marin și P.V.Pulbere nu numai că au fost prieteni ai marelui patriot Testemițanu, dar au realizat organizarea rețelei serviciului traumatologic-ortopedic în raioanele Moldovei de Est.

N.Testemițanu a depus eforturi susținute în combaterea folosirii abuzive a pesticidelor, care afectau sănătatea oamenilor și a animalelor.

Primul minister, din istoria  Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești, unde ministrul a poruncit utilizarea obligatorie a limbii române/moldovenești, a fost Ministerul Ocrotirii Sănătății condus de N.Testemițanu.

Din partea ”grecoteiului ticălos V.Anestiadi” (epitetul dat de Gh.A.Balan)  porniră insinuări că ministrul Testemițanu ”se uită peste Prut”. Aluzie la naționalism românesc. Adică chestiune penală, în viziunea șovinismului velicorus. Însă prim-secretarul Comitetului Central al Partidului Comunist al Moldovei, Ivan Ivanovici Bodiul nu era de acord cu destituirea formidabilului N.Testemițanu. Poate, cel mult, o mustrare. Însă dușmanii au conectat forțe din centrul imperial. La Chișinău sosiră doi reprezentanți ai Moscovei – ei au decis, pe data de 19 martie 1968, destituirea lui N.Testemițanu și a echipei sale ministeriale. Pe motiv de naționalism.

După trântire, N.Testemițanu a lucrat conferențiar, apoi profesor universitar la Catedra de Medicină Socială. Îl vedeam trecând demn și sobru… El a scris peste 200 de lucrări științifice, s-a preocupat de tema magistrală: ”Căile de ajustare a nivelurilor de asistență medicală populației urbane și rurale” . A elaborat un sistem de unicat. Pentru elaborarea și implimentarea ”Concepției de organizare a asistenței medicale specializate de ambulator și staționar cu servici de urgență acordată populației rurale”, profesorului N.Testemițanu și colaboratorilor  săi le-a fost decernat, în Premiul de Stat al RSSM pentru anul 1983. Singurul, din membrii Comitetul de decernare a Premiului de Stat, care s-a opus decernării a fost V.Anestiadi.

Rectorul Anestiadi -”Grecoteiul ticălos” a dat ordin ca toate manualele de medicină traduse în română/moldovenește să fie scoase din biblioteca Institutului și arse. Mormanul de cărți a fost ars în curtea Institutului nostru. Nu am putut stabili anul crimei. Poate cineva știe?

Profesorul N.Testemițanu a murit subit, în timpul unui dans de la serata de întâlnire, cu ocazia a 35 de ani de la absolvirea Institutului. A lunecat încet la picioarele colegei-partenere cu care dansa. Inițial, păruse o figură de cavalerism extrem de romantic… Se afirmă că a avut un atac de cord. Însă unul din prietenii lui afirma că N.Testemițanu suferea de diabet zaharat tip I și că intrase în comă… A fost și rămâne cel mai mare patriot-naționalist al Moldovei de Est. Persoanelor, pe care le aprecia,  stima și iubea, li se adresa afectuos: frate.

Ce minunat este, când un mare Om, Om adevărat poate găsi în jurul său frați întru cauza măreață!

Vitalie Pastuh-Cubolteanu

(”Literatura și arta ”, 2017, 8 iunie)

Despre admin