Capitolul 28

Poate că ar fi mai acătării, dacă ruşii ar pune în aplicare dezmembrarea Ucrainei, ei să-şi restituie Crimeea, regiunea Novorusia şi Donbasul, Polonia să-şi ia „Ucraina apuseană”, românii – sudul şi nordul Moldovei istorice. Ce va rămâne – aceea să fie Ucraina.

 

Bolivia, Nicaragua, Ecuador şi Venesuela sunt numite „centura roşie” a Americii Latine.

 

Rusia, din punct de vedere geopolitic, este un imperiu periferic. Nu e raţional să reîntrăm într-un imperiu periferic. Dar şi intrarea în imperiul Apusului e foarte periculoasă pentru români!

 

Istoria, dată în senzaţii. Singure senzaţiile nu sunt suficiente pentru înţelegerea istoriei.

 

După 2 săptămâni, criza aprovizionării cu gazului rusesc a fost soluţionată de ruşi şi ucraineni.

 

De la începutul crizei economice în Rusia (toamna lui 2008), a crescut numărul sinuciderilor businessmanilor de acolo. Riscurile profesiei de a face bani fără a lucra.

 

În noapătea de sâmbătă spre duminică, 18-19 ianuarie 2009 (la ora 1.20),  marele poet naţional Gr.Vieru a decedat în secţia de terapie intensivă a Spitalului de Urgenţă din Chisinău. Cu 2 zile înainte (16.01), la întoarcerea de la Cahul, de la o manifestare culturală închinată lui Eminescu, într-un accident de circulaţie, Vieru a fost traumatizat fără şanse de a rămâne în viaţă. Şoferul conducea cu viteză mare, a pierdut controlul asupra maşinii, care s-a  lovit de un stâlp de beton. Era noapte, era o pâclă deasă…

 

Sicriul a fost expus în biserica Sf.Teodora de la Sihla: pe timpul vieţii, poetul frecventa această biserică subordonată Patriarhiei române; asista la slujbe, stând într-un colţ, sub portretul mural al lui Ştefan cel Mare. Luni seara, Vieru din sicriu, pentru prima dată era în centrul bisericii… Foarte multă lume, cu flori şi lumânări, a trecut încet pe lângă sicriu. Preoţii oficiau slujba. Proporţiile feţii poetului erau shimbate, fără  semnele impactului mortal cu parbrizul. Bejul de ceară al   feţei era din vopsea aplicată de cosmetologul funerar. Pe partea stângă a frunţii geniale zdrobite ireversibil, sub stratul de vopsea, abia   se ghicea negrul unui triunghi fractural.Când, la un post Tv fusese arătat autoturismul avariat, în partea locului din faţă a pasegerului, unde şezuse poetul, parbrizul era spart vertical, de o înălţime de frunte.

 

Aproape jumătate de zi, sicriul a fost expus în holul Teatrului de operă şi balet. Garda militară de onoare, şuvoiul încet al oamenilor cu flori depuse lângă sicriu şi peste câteva minute înlăturate cu o mişcare de mână a unuia care avea grijă de ordine. Altfel, sicriul ar fi dispărut sub muntele de garoafe şi trandafiri. Răsunau melodii sobre,  repetându-se „Balada” sfâşietor de tânguitoare a lui Ciprian Porumbescu.

 

Cortejul funerar a fost dirijat, prin poruncă de sus, pe altă rută, decât se mersese în cazul decesului altor personalităţi importante, care erau duse spre cimitirul central pe Bd. Ştefan cel Mare, apoi pe str. Alecsandri, până la capăt. Acum ruta a fosta alta: pe îngusta str. Bănulescu-Bodoni, apoi pe str. Mateevici. La mitingul de doliu, lumea a obsevat: nu a răsunat nici un cântec interpretat de cuplul Aldea-Teodorovici pe  emoţionantele versuri ale lui Vieru, vibrând de românism. Cenzură. Unora din oamenii de cultură nu li s-a permis să vorbească (din afirmaţiile unor martori).  Devierea traseului cortegiului funerar poate fi înţeleasă ca o teamă, nu cumva trecerea sicriului cu corpului neînsufleţit al lui Vieru prin Piaţa Marii Adunări Naţionale să nu declanşeze o nouă mare Adunare Naţională. Cu revendicările, pe care vocea deobicei domoală a Poetului naţional  le-a strigat aici, când era viu şi protesta.

 

La 24 ianuarie 2009, în incinta Uniunii Scriitorilor din Moldova, a fost comemorat Grigore Vieru şi sărbătorită împlinirea a 150 de ani a Unirii din 1859. În centrul scenei – un suport ca un piedestal, cu lumânare aprinsă. Sus, în dreapta,  era suspendat portretul lui Vieru tânar ca un adolescent, smerit şi concentrat – lucrare  realizată cândva de către Igor Vieru. De piedestal era rezămat portretul lui Vieru în deplinătatea forţelor şi frumuseţii spirituale. Portet făcut de mine pe la 1981-1982, care a fost expus apoi câteva luni într-un pavilion al Expoziţiei Realizărilor Naţionale, dăruit de mine redacţiei săptămânalului „Literatura şi arta” în anul 2005. Portretul a fost apreciat de  Vieru  ca „deosebit”, de alţi vizitatori – ca pictură ce redă cel mai reuşit bunătatea  luminoasă a omului şi Poetului Grigore Vieru.

 

E nevoie de o analiză filosofico-morală a valorilor zestrii umane şi culturale lăsate nouă şi urmaşilor noştri de către marele Grigore Vieru. Estre o zestre vie, ce trăieşte prin versuri, cântece, manuale, cugetări.

 

Criza a mai doborât din îngâmfarea americoşilor.

 

V.Putin, prim-ministrul Rusiei, a pictat un interior de casă ţărănească ucraineană cu geamuri semi-îngheţate –„Узор на заиндевевших окнах»…Aluzie la închiderea gazului de către ruşi, la forţa Rusiei asupra vieţii hoholilor. Prin geam se văd steluţe albe cu cinci cornuri (de la Kremlin?).  Lucrarea a fost vândută la preţ de Van Gogh, preţ de astăzi.

 

Unii comentatori ruşi au reacţionat astfel: Putin ar aduce mai mult folos patriei, dacă s-ar ocupa de pictură, nu de politică.

 

Către sfârşitul lui ianuarie 2009, războiul gazelor dintre Rusia şi Ucraina a luat sfârşit. Ucrainenii vor plăti mai mult, dar cu 20% mai puţin decât au pretins ruşii.  Cu gazul, ruşii urmăresc nu numai sporirea veniturilor băneşti, ci şi alte scopuri , de esemplu, legarea Ucrainei, ca aceasta să nu se smuncească spre UE şi NATO, precum şi împotmolirea ei în datorii enorme, pe care hoholii vor trebui să le achite cu „natură”. Deja in internet figurează întrebarea rusească „Pentru datorii, Ucraina se va achita cu Crimeea?”.

 

Două feluri de politică: de sentiment şi reală. Intelectualii noştri sunt centraţi pe politica de sentiment.

 

La  Bacu a fost demontat monumentul consacrat celor 26 de comisari din Bacu (împuşcaţi în timpul Războiului civil). Burghezia liberală victorioasă a nimicit monumentul martirilor social-democraţi.

 

Consiliul ONU pentru drepturile omului a codamnat măcelul făcut de evrei în Gaza. Posibil, Israelul a utilizat în Gaza arme interzise – fosforul alb.

 

Periodic, în Rusia au loc manifestări ”Anticapitalism”.

 

„Ideea de stânga este mai cerută decât cea naţionalistă” (M.Vinogradov, politolog). De ce? Probabil, din cauza apropierii de trebuinţa dreptăţii în societăţile foarte polarizate social-financiar. Cea mai ardentă problemă e inechitatea şi sărăcia. Iar ideile  pur naţionaliste sunt evocate preponderent de intelectualii limitaţi, precum şi de ideologii partidelor de dreapta, care sunt în minoritate absolută.

 

La Riga, Vilnus, Sofia au fost manifestaţii antiguvernamentale (01.09).  La Riga – cu devastarea magazinelor şi oficiilor. Printre manifestanţii protestatari erau şi… poliţişti. Forţele de ordine au utilizat gaze lacrimogene. Şi când te gândeşti, că la 1991 demonstraţiile de la Riga şi Vilnus erau antiruseşti, anticomuniste…Acum îs împotriva guvernelor „naţionale” capitaliste, burgheze.

 

Starea sănătăţii lui F. Castro s-a înrăutăţit. Fidel Castro este o importantă personalitate emblematică a secolului XX. E un simbol al bărbăţiei personale şi al nesupunerii în faţa poftelor imperialiste americane.

 

Patria să fie înaintea profitului. Aşa ceva, în capitalism, nu e cu putinţă.

 

Să înlăturăm critica incompetentă, să cultivăm analiza dialectică nepărtinitoare – fără „concluzii” inventate  înainte de analiză.

 

Pe 26 ianuarie 2009 – români la mormântul lui N.Ceauşescu, veniţi să omagieze ziua de naştere a preşedintelui. Ei acuză guvernările postdecembriste că se gândec numai la sine. „Guşaţii au sărăcit ţara şi nu o să facă nici în 50 de ani cât a făcut Ceauşescu pentru popor şi România”. Intervievaţii afirmă, că 80% din populaţie consideră că atunci era mult mai bine, traiul era mai uşor, asistenţa medicală – pe gratis ş.a.  „De 20 de ani se vând iluzii”. „Parcă e  programată distrugerea acestui popor”.

 

Mass-media din Romania constată sporirea agresivităţii şi a violenţelor în şcoli şi în spaţiile alăturate (grosolănii, injurii), a traficului de narcotice. Autorităţile au decis patrularea forţelor de ordine pe lângă şcoli.

 

Salariul mediu în Oradea e 1000-1200 lei (roni) pe lună.

 

Din ideile lui A. Fresenius relatate de către R.Steiner: „Cine vrea să pătrundă cu adevărat taina cuvintelor, trebuie să cunoască toate secretele existenţei”.  „După el (Fresenius-n.n.) filologia era o adevărată dragoste pentru cuvântul ce oferă omului o forţă vitală; iar cuvântul reprezintă pentru el acea revelaţie umană în care se reflectă legile Universului”.

 

La Chişinău a fost deschisă Ambasada Italiei.

 

Daniil Granin, clasicul literaturii sovietice, a împlinit 90 de ani.

 

În Rusia a crescut importul de produse alimentare. Înseamnă că ei produc mai puţin…

 

Gr. Vieru ar fi putut candida la preşedinţia Moldovei, cu cele mai mari şanse. Aici se află ascuns suportul campaniei denigratoare, clevetitoare de hărţuire a marelui Poet. Ca nu cumva, devenit preşedinte, să înfăptuiască Unirea, el trebuia scos din sănătate.

 

A fost ales noul patriarh al Rusiei – Kiril (Vladimir Gundiaev). Alegerea a fost făcută mai democratic decât alegerea Papei. Kiril are orientări imperiale, el e adeptul concepţiei „Moscova e a treia Romă”. Pe parcursul alegerii –  exclamaţii în greacă „AXIOS!” (Demn!). Demn de a promova imperialismul rusesc. Ai noştri popi, ce „-ism” promovează?

 

Kiril a spus, cu câteva săptămâni înainte de intronare: „Până atunci, până când nu ne vom înapoia capacitatea de a deosebi binele de rău, ce e necesar în spaţiul colosal al civilizaţiei contemporane, ieşirea pe calea dezvoltării cu perspectivă este imposibilă”. Are dreptate.

 

Incă un criteriu al înţelepciunii supreme: să fii mulţumit de ce ai.

 

La sfârşitul lunii ianuarie 2009, în UE erau 18 milioane de şomeri. Cei mai puţini sunt în Olanda şi Austria.

 

Nu sunt conştientizate toate consecinţele negative ale globalizării crescânde.

 

Fundamentaliştii liberali din Apus au mers pe linia greşită de bizuire pe mâna nevăzută a pieţii libere. După o perioadă de ridicare, modelul de capitalism anglo-saxon a intrat în criză vicioasă. Ideologia ultraliberală a dat faliment. În prezent, Apusul intră în făşia căutărilor unui nou model economic.

 

Despre distrugerea turnurilor-gemene ale Centrului Internaţional de Comerţ din America. După 6 ani de la năruirea catastrofică a clădirilor, 130 de specialişti – ingineri şi arhitecţi de zgărăie-nori din SUA au adus argumente despre adevărata cauză a prăbuşirii acestor construcţii. Nu lovitura de berbece a avioanelor cu piloţi sinucigaşi a prăbuşit clădirile. În baza argumentelor foto, video, a depoziţiilor martorilor care au auzit explozii la etajele inferioare, studierii suporturilor de oţel ale clădirilor şi analizei substanţelor chimice din ruine, experţii americani au ajuns la concluzia: năruirea turnurilor nu a putut fi consecinţa lovirii de avioane, ci a fost o „demontare pregătită”, fiind utilizat explozibil militar şi incizierea prealabilă  a oţelului segmentelor de suport. Suporturile verticale au fost tăiate pieziş (procedeu utilizat la demontarea obişnuită). Au fost depistate rămăşiţe ale arderii substanţei Thermate, utilizate de către militari la tăierea termică a oţelului. Arderea a ţinut 5-6 zile, cu temperatura de cel puţin 1500 de grade. Kerosenul avioanelor nu dă o temperatură atât de mare. Această demontare a fost făcută utilizându-se o sistemă complicată de minare. Astfel de lucrări, din cauza  video-controlului, nu puteau fi făcute de terorişti. Concluzia groaznică: actul terorist a fost „regizat” de cercurile conducătoare ale SUA.

 

La ce le-a trebuit conducătorilor din SUA să „regizeze” actul terorist? A fost utilizat ca argument de justificare a agresiunii americane în Irac şi Afganistan, a „luptei împotriva terorismului”, a cheltuielilor militare aducătoare de mare profit firmelor complexului industrial-militar, de inhibare a protestelor faţă de pierderile de vieţi ale tinerilor americani în război, de obţinere a accesului la prădarea petrolului irakian, de angajare în reconstrucţia postbelică a Irakului. Pentru reconstrucţie trebuie de luat împrumuturi de la americani, iar imprumuturile vor fi acordate mai lesnicios, dacă vor fi angajate firme americane…

 

Între anii 2003-2006, jertfele lui Bush (preşedintele SUA, care o declanşat invazia) în Irak: 655.000 de oameni. (A se compara cu numărul de moldoveni decedaţi în lagărele de muncă forţată din Uniunea Sovietică…Bush – campion! Munca în lagăre a ridicat economia ţării sovietice, bombardamentele americane au distrus economia Irakului). Intelectuali miopi: cine trebuie condamnat? De ce nu scoateţi o slovă pe această temă? Vă temeţi? Sunteţi în solda agresorilor?

 

Ferice de noi că nu avem mari zăcăminte petroliere – demult se avântau încoace americanii să ne aducă „democraţie” – cu  rachete, avioane, tunuri.  Eram striviţi deja.

 

Dar suntem măcinaţi prin alte metode „democratice”, fără să ni se verse sângele. El ne este supt. Modalităţi de sugere a sângelui nostru: tainice strategii de jaf.

 

Altă provocare americană – provocarea cu “programul războiului stelar”. Cică americanii elaborează arme supraeficiente de atacare a Uniunii Sovietice din cosmos. Armele nu existau, însă păcăleala a determinat conducerea sovietică să aloce enorme resurse pentru contracararea  acestor arme. Cheltuielile de apărare sufocau economic pe sovietici.

 

Nu numai eu, dar şi doctorul în ştiinţe filosofice, V.Tolstâh apreciază evenimentele anilor 1989-1993 din Uniunea Sovietică drept contrarevoluţie – drapată în „reforme constituţionale”.

 

În culegerea de articole „Вехи” (1909)  ale unor intelectuali din Rusia,  găsim unele idei interesante. Din afirmaţiile corecte ale „vehoviştilor” evidenţiez: 1. divergenţa adevărului filosofic cu adevărul intelighenţilor (N.Berdeaev); 2.faptul că, în momentele cruciale ale istoriei, intelighenţia atentează la stabilitatea corăbiei statalităţii; 3. poza permanentă a intelighenţilor de veşnici opoziţionişti faţă de putere; 4. pasiunea nestăvilită a intelighenţilor  de a demola şi a distruge totul, ce stă în calea „progresului”   –  valori şi tradiţii seculare, temelii existenţiale.

 

Autorii culegerii „Вехи” („Jaloane”-n .n.)  au depistat la intelighenţi  trei păcate-nenorociri:      I.Aparenţa culturii vaste, asociate cu încrederea exagerată în propriul adevăr – care acoperă nişte scopuri politice mascate sau propriul profit.

 

II. Nihilismul, un fel de iritare revoluţionară a intelighenţilor gata să se lase în mâna oricărei utopii ademenitoare şi să se bage în lupta pentru realizarea ei.

 

III.Apostazia – înstrăinarea intelighenţilor de stat şi de propriul mediu social, în asociere cu autonomia demonstrativă, cu o evidentă dorinţă de a plăcea. Gătinţa de a „merge în întâmpinare”, dacă faptul promite profit ori glorie. (Apropo, de această însuşire a intelighenţiei se foloseşte ocârmuirea, care, cu funcţii bănoase, premii şi titluri onorifice, stimulează cârdăşia ideologică a intelighenţiei).

 

Dar există, totuşi, un strat îngust de intelectuali– medici, învăţaţi, învăţători, creatori de cultură – fără  de păcatele tradiţionale ale intelectualităţii.

 

În prezent, este necesară căutarea adevărului despre noi în ultima sută de ani, adevărul despre şi pentru Spaţiul Românesc.

 

Care sunt, la 2009, jaloanele adevărului?

 

S-au ciocnit doi sateliţi în cosmos, unul rusesc cu altul american – de  asupra Siberiei.  Care pe care l-a pocnit? Intenţionat? Ca ouăle de Paşte…

 

S-au ciocnit două submarine, unul al francezilor, altul – al englezilor. Cică, în prealabil, îşi anihilase reciproc dispozitivele de orientare.

 

(Va urma)

 

Despre admin